O tinuta pentru birou (De fapt pozele au fost facute dupa ce m-am intors de la "datorie"): nici prea office, nici prea extravaganta. Ma obosesc si ma enerveaza uniformele, nu stiu cum as putea lucra intr-o banca. Nu imi plac tinutele scortoase, deux pieces-urile asortate atent cu camasa sau mai rau, pantofii la aceeasi culoare cu poseta.

Prefer blugii cu un sacou, costumele cu un tricou cu mesaj simpatic sau cu un personaj din desenele animate, fusta conica cu un top lejer din bumbac, pantalonii office cu o piesa putin pretentioasa si camasa cu jeansi.

Recunosc ca aceasta tinuta m-a facut sa ma simt din alta perioada istorica, insa senzatia a fost un placuta. Peste rochia cu imprimeuri florale, am asezat un pulover simplu, intr-o culoare neutra si am ales sa imi pun talia in valoarea prin intermediul unei curele subtiri, care a "subjugat" si puloverul.

Lookul a fost completat de bentita in tonuri asemanatoare rochiei. (Desi initial eram sceptica in privinta acestui accesoriu de par, acum imi place la nebunie: se potriveste oricarui tip de par, oricarei tinute si rezolva si problema unui hairstyle ravasit).

Moda iti ofera atatea posibilitati si tocmai din acest motiv tindem sa adoptam orice piesa vestimentara in voga. Este si cazul salvarilor.

Personal, nu sunt mare fan, insa am incercat sa adaptez aceasta tendinta stilului meu personal si, mai ales, constitutiei mele. Ceea ce nu-mi place la acest tip de pantaloni (si ma refer aici la croiala luata mot-a-mot) este faptul ca pune volum exact acolo unde nu trebuie (coapse, solduri, partea dorsala) si iti scurteaza picioarele. Iar pentru o inaltime de 160 cm exact asta mai lipsea!

Orientul a fost dintotdeauna o sursa de inspiratie vie pentru marile case de moda. Opulente prin excelenta si misterioase prin definitie, influentele vestimentare arabesti se regasesc si in garderoba femeilor din Occident.

Iar patima pentru aceste detalii de decor nu se limiteaza numai la vestimentatie, in dormitoarele noastre regasindu-se, invariabil, perne rosiatice, mov sau brun cu ceva sclipiri aurii, lumanari parfumate si perdele din voal cu motive orientale.

Cand am dat startul acestui blog, mi-am propus sa nu ratez nicio ocazie de a suprinde cadre incantatoare alaturi de tinute vestimentare pe masura. Iar mini-vacanta la Cheia, Muntele Rosu s-a dovedit a fi o gazda mai mult decat primitoare pentru o sedinta foto, spre apusul soarelui.

Desi amandoi am fost extrem de obositi dupa ce am strabatut muntii patriei, ne-am adunat ultimele forte pentru a imortaliza cum primavara isi face loc pana si in cele mai abrupte rape. Nu va speriati! Nu ne-am incumetat sa le abordam! Am stat cuminti, printre falnicii copaci, ne-am simtit narile inundate de aerul inocent al padurilor si am pasit cu sfiala pe frunzele uscate (sa nu cumva sa dam de vreo soparla).

Daca este vreun loc in tot Bucurestiul care ma face sa ma simt in vacanta, acesta este Lipscaniul. Terasele cochete, forfota de oameni aparent fara griji, aroma de cafea, cocktailurile delicioase si, mai presus de toate, cladirile vintage sunt ingredientele unei destinatii de relaxare perfecta.

Stradutele intortocheate si vitrinele magazinelor care ofera un spatiu consistent rochiilor de mireasa, tigancile care vand flori la colt si un batran ce isi castiga painea cantand la vioara compun o lume a Bucurestiului d'Altadat'. Iar daca soarele te forteaza sa iti pui ochelarii atunci DA, vei deveni una dintre acele siluete lipsite de ganduri negre.

Pentru ca este primavara si pentru ca ne plac florile, m-am hotarat sa imi pun la treaba prietenul pentru o sedinta foto incognito. Rochia, caci despre ea este vorba, este o achizitie noua pe care mi-am dat ultimii banuti, dar nu regret nicio secunda.

Cromatica acestei piese denota puritate, inocenta, iar imprimeurile florale fac trimitere clar la natura. Ciorapii in culoarea pamantului, opaci, contrasteaza cu rochia, punand-o in valoare.