Fix atat a trecut de cand am uitat de mine si m-am daruit total si pe termen nelimitat Nataliei. Si-mi amintesc cu simpatie de mine inainte, cand gandeam naiv ca voi mai avea vreme de mani-pedi, o baie ca la carte, o cafea prin centru sau o sesiune de cumparaturi (noroc cu online-ul, cand doarme nazbatia, bubui cardul).

Nu, fratilor! O data ce ai un copil, nimic nu va mai fi la fel. Chiar de fugi rapid la un late brunch cu fetele o data la 3 luni, gandul tot acolo-ti zboara (Oare i-o fi verificat scutecu’? O fi adormit? Of, trebuia sa ii iau cealalta caciulita, asta nu ii sta bine pe cap, sa nu-i fie frig, sa nu-i fie cald samd). Oricat ai incerca sa te detasezi, pur si simplu nu-ti iese. De fapt, singurul moment in care imi golesc mintea de ganduri este singura ora/saptamana de sala pe care mi-o mai permit. Este butonul meu de restart & recharge pentru urmatoarele 7 zile.

Sa ne intelegem. Greu este cand ai ajutor (mama, soacra, vecina, bona etc). Cand esti singura zi lumina cu un bebelus este al naibii de greu. Nervii iti sunt incercati zilnic, insa realizezi ca poti mai mult decat te credeai vreodata in stare. Iar cand o vad cum creste vazand cu ochii, ma umplu de fericire si imi dau seama ca viata mea va fi mai frumoasa decat as fi crezut ca merit.

bebe_baie

Citeste si:

  • Then and nowThen and now Pentru o capcauna ca mine, maniaca a sportului, sa pricep ca trebuie sa stau deoparte si […]
  • BackpackBackpack Asa ma bucur cand dau peste comori. Cum ar fi rucsacul de mai jos. De ceva vreme […]
  • Premiera absolutaPremiera absoluta Las deoparte realitatile socio-politice, nu vreau sa imi stric zenul din nou. Cu atat […]
  • Winter dreamWinter dream Nu stiu voi cum sunteti, dar pentru mine a picat la fix zapada asta. Desi mai ieri ma […]