Pentru o capcauna ca mine, maniaca a sportului, sa pricep ca trebuie sa stau deoparte si sa vad cum se acumuleaza kilogramele, nu a fost usor. Tin minte si acum ca eram fix in primele saptamani de sarcina (perioada de risc) cand mi-am indreptat privirea spre balcon si am vazut bustierele si colantii de fitness la uscat. Efectiv m-a busit plansul. Hormonii, o sa ziceti 🙂
Tot hormonii, dar mai ales toti dracii m-au apucat si zilele trecute cand ne uitam intr-o doara pe albumul de vacanta din vara trecuta. Ce m-a mai enervat lately a fost parerea unanima a sexului feminin cum ca este o perioada magica. Magica pe naiba! Te umfli, retii apa, in corpul tau circula cu 2 kg mai mult sange, de cele mai multe ori exista riscul de a ramane cu vergeturi, te simti permanent obosita, greturile iti fac zile negre (in primele luni), obosesti instant, nu mai poti dormi noaptea (in ultimul trimestru), te apuca durerile de spate, dar mai ales durerile de cap cand ramai blocata in cate-o rochie pe care te incapatanezi sa o pui pe tine, doar-doar oi intra in ea 🙂
Insa dincolo de aceasta adaptare a organismului, prea putin placuta dupa umila-mi parere, sta miracolul. Inca mi se pare incredibil cum in interiorul tau ia nastere si creste un copil. Copilul meu. Actually, fetita noastra. Deja imi fac scenarii, iar imaginea care-mi umple inima de fericire face trimitere la zilele de vara petrecute la malul marii, Natalia (caci asa o cheama) avand 2-3 ani si purtand un slip alb cu bleu, cu volanse, si o palarie din paie.
Oh well, pentru asta merita tot efortul si toti nervii care ma apuca din cand in cand.
(acum cateva poze in contrapunct de la 10 la 30 de saptamani, cu aproape 9 kg in plus)
In octombrie purtam rochie gri de la Zara, adidasi Mango si jacheta piele Zara. Mai in zilele noastre, port tot rochie Zara, doar ca am schimbat un pic croiala 🙂 si adidasi New Balance.