Ma paste o raceala. Cred. Imi simt capul greu. Ceea ce inseamna ca nu este tocmai gol. Sau este atat de plin de figuri incat inca nu am renuntat la sandale. Vad lumea zilnic cu ghete, cizme. Pur si simplu nu pot. Asa se face ca ieri am purtat unele verzi, minunate, care imi fac rau ori de cate ori au ocazia.
La birou, colegele imi plangeau de mila. „Cum poti sa stai asa, cu degetele alea bandajate?!” „Mi se face rau numai cand te vad!” Oh well, ai nevoie de antrenament. Si mai trebuie sa-ti placa cu adevarat sa porti pantofi imposibil de frumosi si imposibil de purtat.
Ca-n povestile de dragoste. Doare, dar asta nu inseamna ca nu te intorci de fiecare data la sursa durerii. Si uite-asa tocmai am comparat pantofii cu dragostea. Urat, foarte urat!
Aceeasi poveste si cu slippersii albastri de la TopShop.com. I-am cumparat, m-au ucis. Am revenit la ei. Masochista, nu-i asa 😀 ?
Citeste si:
Inapoi la realitate Cred ca este a treia oara cand sterg ceea ce cu greu am reusit sa indrug. Astazi nu pot […]
Viata de artist, cu moderatie, va rog Dintotdeauna am crezut ca o sa sfarsesc avand viata de artist. Nu, nu am crezut, am vrut […]
Junk Cand scoti junkurile din viata ta si se intampla sa revii, fie si pentru o zi, la final […]
Brancovenesc Weekendul meu a fost perfect. Sambata am iesit cu mama la plimbare, am baut o bere in […]
