Doamne, ce dor imi este sa vorbesc

Stiti cum vineri va spuneam ca am reusit sa depasesc primea mea gripa. Ei bine, nu! A fost doar un scurt moment, o artificie. Tot weekendul m-am tarat dintr-un pat in altul si am comunicat mai mult prin semne. Semnul de „Fa-mi un ceai” si semnul de „adu-mi siropul de tuse”. Lucrurile au stagnat in asemenea hal incat duminica, desi imi propusesem, nu am fost in stare sa ajung la sala, iar astazi, iata-ma, la mai bine de 8 ani de la ultima vizita medicala, ma duc la doctor.

E amuzant, la fel ca si la farmacie, cand vizitez cabinetele medicale, ma simt putin retardata 😀 Asta pentru ca ma comport ca o virgina. Nu stiu ce sa spun, ce pozitie a corpului sa adopt, ce atitudine ar trebui sa am. Dar mai exact, ce am de fapt?! Ahh, tot ce pot sa spun e ca am ramas fara voce. Atat. I know, unii s-au rugat pentru asta, in special sotul meu 😀 Dar nu-i nimic, nu-mi fac probleme, voi recupera timpul pierdut si cuvintele omorate prematur.

Revenind la doctor, am emotii. Inca ma mai gandesc sa-l fentez si sa ma duc direct la birou.

Dar pana atunci, cateva poze din weekendul de dinainte de gripa, cand aveam toate cuvintele la mine si nu mi-era teama sa le folosesc. Doamne, ce dor mi-e sa vorbesc!