Sambata seara am fost la teatru, la Nottara. Am avut de ales intre True West si Sotul Pacalit (de clasicul Moliere). Am cazut de acord asupra primei piese, desi am fost initial sceptica.

M-am bucurat nespus ca reticenta mi-a fost anulata de jocul actoricesc impecabil al actorilor (Ion Grosu, Serban Gomoi, George Alexandru si Ruxandra Sireteanu). Am tresarit, m-a indignat, m-a frapat, am ras si am aplaudat. Ion Grosu/Lee a reusit sa reproduca la maxim frustrarile, iesile necontrolate si excesul unui frate „ratacitor” prin desert, unui hot de aparatura casnica, unui sarlatan.

M-a impresionat cum Austin, un scenarist intelectual de succes, se pierde cu firea, preia din nebunia fratelui „vagabond” si devine el insusi un mic psihopat, atunci cand Saul, producatorul de film, alege scenariul lui Lee, in detrimentul celui scris de el, din cauza unui pariu.

Istorioara lui Lee se vroia a fi un film western, un film despre Vestul Salbatic, in care doi barbati se urmareau unul pe celalalt, intr-un fir epic stupid. Insa ceea ce nu stiau cei doi frati este ca „Adevaratul Vest” era defapt acolo, in casa mamei lor, intre sufletele lor.

true west

PS: Este minunant sa vezi cum o sala de teatru se umple intr-o clipita, atat de tineri, cat si de varstnici, cand posibilitatile de distractie si de destindere sunt atatea. Este de nedescris cand atatia indivizi, atatea caractere, la tot atatea varste, aplauda la unison o poveste. Si mai ales, este incredibil sa vezi cum tinutele publicului si-au pastrat din eleganta si pretiozitatea de altadata.

 

 

Citeste si: