Finalul saptamanii trecute m-a adus, inca o data, la tara. A fost ziua fratelui meu si am decis sa sarbatorim in stilul lui. Adica pe camp. Nu stiu daca v-am spus vreodata, dar toata adolescenta mea m-am luptat sa-l transform intr-un intelectual. In zadar. Pana mai ieri m-am ofticat groaznic pentru ca nu am reusit. Mare noroc ca a avut tarie de caracter sa aleaga fix ceea ce-i place: mecanica auto si agricultura.

Este poate omul cu cele mai sanatoase si mai putin maleabile convingeri de viata. Stie clar ce vrea de la viata si il admir profund pentru asta. Noi, asa-zisii intelectuali, corporatisti de profesie, alergam in deriva fara niciun tel sau cu prea multe teluri. Si culmea, convingerile noastre se schimba de la o zi la alta, de la o ora la alta. Prea multe optiuni au ajuns sa ne inchida toate drumurile si sa ajungem la concluzia ca nu stim exact cine suntem, ce vrem, incotro ne indreptam.

El, in schimb, vrea o casa, o ferma mai exact, la marginea satului unde isi fac veacul bunicii mei. Fix in camp, in dreapta se vad muntii conturati, in fata iazul, in stanga oile, vacile, campurile de vie. Vrea 5 copii. Mestereste toata ziua la toate cele 4 masini mai mult sau mai putin intregi. Le face, le desface, le dichiseste cu drag. Apoi si-a plantat livada. Meri, ciresi, caisi, pruni. Ai mei au sadit la tulpinile lor ceapa. Totul arata pur, curat, autentic.

Acum sa nu credeti ca nu are si defecte. Ramane baietul mamei. Ala mic. Inca mai are cornite de la atata rasfat. Insa, pentru mine, ramane omul cu cele mai solide principii de viata.

LA MULTI ANI!

mon frere

marian

dupa pestisori

greece

Dar sa revenim la lucruri mai seriose! Ce se intampla cand duci o maimuta intr-un camp de rapita:

pe coclauri

fields of gold

viata la tara

pe drumuri de tara

Sper ca ati observat noul meu skin. La blog ma refer, ca doar nu mi-am schimbat pielea :D. Nici naravul!

Citeste si: