Am pornit de acasa cu gandul ca spectacolul va fi mult prea brutal pentru ochii mei de domnisoara. Gresit. Beatrice Rancea a reusit sa aduca cuvintele, convingerile si apucaturile Marchizului la rang de comedie. Insa nu era deloc asa! Piesa de teatru era orice, numai o reprezentatie comica nu.

Acest apanaj al grotescului, al trivialului nu a fost decat o metoda (reusita ce-i drept) de a face digerabil un scurt episod din intreaga-i existenta plina de oroare, de obscenitati, de cruzime, de a ne smulge cateva rasete sincere si generoase si de a savura intr-un ambalaj comic, un continut dramatic.

Piesa a tratat perioada in care Marchizul de Sade, un scriitor intru libertatea exprimarii (de toate felurile) a fost inchis la spitalul de nebuni Charenton, dupa ce sotia sa a tras cateva sfori pentru a evita inchisoarea. In cadrul unor serii de acte (pe care nu le voi detalia aici pentru a nu  strica surpriza nou-spectatorilor piesei), scriitorul sadic a dat dovada de o ingeniozitate bolnava pentru a-si face citita mostenirea-i diabolica: clasicele pene, clasicul vin frantuzesc, propriul sange si mai ales propriile dejectii au fost tot atatea instrumente de scris. Sa fi fost pasiunea pentru literatura atat de mare sau boala-i atat de necrutatoare?

Dupa cum spuneam mai sus, alienarea grotesca a Marchizului a devenit amuzanta, insa marele merit il are Florin Zamfirescu, care a reusit sa jongleze cu privirea diabolica si cu gesturile si cuvintele unui psihopat simpatic. Excelenta atitudinea moralista a doctorului Collard (Gelu Nitu), care ia de sotie o copila, si a  blandului abate de Coulmier (Dan Badarau), care afla prea tarziu ca Dumnezeu nu poate salva sufletele trecute mult prea profund de partea Diavolului. Iarasi bravo pentru Irina Ungureanu (Madlene), o tanara care gusta mai mult decat trebuie din scrierile Marchizului.

As avea multe de spus si despre decor, costumatie (Catalin Botezatu), care au completat cum nu se putea mai bine caracterul tragicomic, insa ma opresc aici. Inca mai diger subtilitatile unei piese de teatru memorabile.

marchizul de sade

PS: Marchizul este reprezentat in afis avand un corn (simbol al Satanei) si pene (simbol …nu al ingerilor, ci al instrumentului diavolesc).

Citeste si:

  • Adevaratul VestAdevaratul Vest Sambata seara am fost la teatru, la Nottara. Am avut de ales intre True West si Sotul […]
  • Ce purtati in vacanta de 1 Mai?Ce purtati in vacanta de 1 Mai? La timp pentru a ne pregati tinute boeme, diafane sau boho-chic pentru mini-vacanta de 1 […]
  • Am fost la SATC 2Am fost la SATC 2 Da, am ajuns in sfarsit la SATC 2. Asteptam de ceva vreme momentul asta, insa am zis sa […]
  • La salaLa sala Ca in fiecare an, cand primavara da semne c-ar reveni, ma apuca si mai tare febra […]