Asa sunt targurile. Mici si pacatoase, dar intotdeauna placeri. De ce mici? Pentru ca nu sunt evenimente care sa iti dea peste cap intreaga viata? De ce pacatoase? Pentru ca exista cumva o forta malefica ce te impinge sa intri in jocul lor si sa mai cheltuiesti niste banuti, cu promisiunea ca este pentru ultima oara (dar stii bine ca nu ai sa te tii de cuvant).

De ce pot fi numite cu usurinta placeri? Pentru ca ai un sentiment de apartenenta la ceva misto, de satisfactie cum ca ti-ai intregit garderoba si de mandrie ce se poate citi pe chip, cu gandul la un outfit in care noua piesa se potriveste manusa.

Iar eu sunt fanul numarul unu al placerilor pacatoase (vorbim bineinteles tot despre targuri!). Iar norocul meu este mare intrucat in Bucuresti gasesti tot timpul astfel de bazaruri, care reunesc pasionati ai vintage-ului, ai folclorului romanesc (de la oale si ulcele, pana la celebrele ii), ai decoratiunilor inedite, ai hainelor din blana, ai cartilor s.am.d.

Asa a fost si cu zilele Bucurestiului: pe Lipscani am dat nas in nas cu doua targuri (v-am spus eu ca exista o forta malefica, Universul lucreaza…). Am gasit aici haine de blana (nu am indraznit sa intreb cat costa pentru ca nu avea sens), haine si genti vintage, accesorii handmade, tablouri si multe altele.

Ma apuca un soi de frenezie si acum cand povestesc de aceea las imaginile sa imi faca in continuare treaba:

targ lipscani

 targ vintage

targ lipscani2

Citeste si: